Cronica Literelor si Artelor Romane
comenteaza acest articol pe forum !
Regele Carol IEcvestra care innobileaza locul Acad. Razvan Theodorescu
"Lucrarea lui Florin Codre, intruchipandu-l pe Regele Carol I, este o certa reusita plastica. Cand eram ministru, am initiat proiectul refacerii statuii lui Mestrovici, dupa o macheta care se pastreaza inca in familie. Stiu ca urmasii mei la minister au tratat in continuare, dar s-a ajuns intr-un impact. Intre timp insa, Codre mi-a aratat macheta sa si declar sus si tare ca lucrarea lui este superioara lucrarii lui Mestrovici. Mi se pare o initiativa fericita a realiza aceasta statuie. Sigur ca se pune o singura chestiune: Piata, in care se afla acum si unde ii este locul de drept, este extrem de “populata” in momentul de fata cu realizari plastice felurite.Este potrivit a aseza ecvestra lui Codre acolo? Raspunsul meu este da. In primul rand, se afla intre doua cladiri clasice, Fundatia si fostul Palat Regal, una dintre ele legata direct de amintirea Regelui Carol, pe de alta parte s-ar putea obiecta ca este prea pestrita Piata. As vrea sa amintesc insa ca Piata noastra nu e nici Place de la Concorde, nici Trafalgar Square, asa cum Bucurestiul nu e nici Parisul, nici Londra, si cum Romania nu e nici Franta, nici Anglia. Pana la urma, in sensul cel mai bun al cuvantului, Romania este un bazar si o spun fara ca acest lucru sa contina un element peiorativ. Sunt de toate in Romania, in Bucuresti, sunt de toate in Piata Revolutiei, iar statuia aceasta, sigur innobileaza locul si este superioara formei care a preexistat. "



--> tipareste acest articol
Copyright 2004 Cronica Romana. Toate drepturile rezervate. Hosted by etp.ro.
O solutie Zitec


t_rid="cronicaromanaro";


section = '';
subsection = '';
conversion = '';
site_id = 896;

Carol I, acuzat de plagiat

Carol I, acuzat de plagiat
08 Mai 2008 Alexandra Olivotto 7 comentarii
Cotidianul.

Nora sculptorului croat Ivan Mestrovic susţine că macheta lui Carol I a lui Florin Codre e plagiat curat, realizat cu acordul primăriei.

08 Mai 2008 Statuia din Piata Revolutiei (dreapta) ar putea fi copia originalului "Carol" (stinga), topit de comunisti






Statuia din Piata Revolutiei (dreapta) ar putea fi copia originalului "Carol" (stinga), topit de comunistiStatuia iniţială a lui Carol I a sculptorului Ivan Mestrovic, topită de comunişti în anul 1948, ar fi fost copiată de Florin Codre în macheta viitorului Carol I instalată actualmente în Piaţa Revoluţiei, proiect al Primăriei Bucureşti. Acuzaţia a fost lansată de profesoara universitară de limbi clasice Rumiana Mestrovic, al cărei soţ este Matthew Mestrovic, fiul autorului sculpturii iniţiale a lui Carol I, Ivan Mestrovic. Ea susţine că macheta lui Codre „arată ca statuia lui Mestrovic după o operaţie estetică!“. Nora sculptorului croat este revoltată de declaraţiile care au venit din partea primăriei, potrivit cărora „Codre a proiectat o statuie originală, inspirată de cea a lui Mestrovic“.
Publicitate


Ea afirmă că „«inspiraţia» a însemnat un mod straniu de a copia originalul, omorând stilul lui Mestrovic, însă folosindu-i numele.Următorul lucru pe care l-ar putea face primarul Bucureştiului ar fi să comisioneze pe cineva să «remodeleze într-un stil modern» Statuia Libertăţii sau David-ul lui Michelangelo - ar fi probabil mult mai uşor pentru că aceşti artişti nu mai au copyright“, a punctat Rumiana Mestrovic. Ea subliniază şi faptul că „lucrarea lui Florin Codre desfide gusturile artistice ale românilor. Este o ruşine când un individ plagiază, e un şoc când o face un stat“. Pe Florin Codre îl amuză acuzaţia Rumianei Mestrovic: „Dacă mă gândesc la câte statui ecvestre sunt în lume... Înseamnă că toate sunt plagiat. Nu puteam să îl fac pe Carol călare pe un căţel sau cu picioarele în sus!“. „Compoziţia mea e pe dos faţă de cea a lui Mestrovic, ideile diferă, el l-a făcut un «stăpân», cu mâna în şold, venit din cer, absent, al meu e un rege activ, dăruit, înfipt în şa. Mestrovic a mers pe o lungime enormă a calului, pe orizontală şi pe verticală, iar la mine e o piramidă, predomină unghiul de 65 de grade“, a explicat Codre.Mihai Oroveanu, preşedintele Comisiei pentru Monumente de For Public din cadrul Ministerului Culturii, crede că „acuzaţia de plagiat formulată de Rumiana Mestrovic e neîntemeiată“, „un om călare n-are prea multe soluţii, macheta lui Codre e altceva, tratamentul suprafeţelor e altfel, calul diferă. Sunt însă împotriva amplasamentului în Piaţa Revoluţiei din cauza înghesuielii de lucrări“, a precizat criticul de artă, adăugând că organizaţia pe care o conduce a decis că plasarea machetei în acea zonă este ilegală. Criticul de artă Mihnea Mircan opinează că „lucrările nu sunt identice, dar cea a lui Codre este un soi de omagiu adus celei a lui Mestrovic. Macheta lui Codre, aşa cum se vede profilată pe panouri publicitare şi peste «ţeapa» lui Ghilduş, pare complet neconvingătoare, cele două monumente îşi fac unul altuia deservicii formidabile.Fac parte din aceeaşi familie de gesturi demagogice cu consecinţe colosale, nu monumentale. Carolul lui Codre e în pragul butaforiei care încearcă să sugereze un oraş impregnat de istorie“. Colegul său de breaslă, Ştefan Tiron, e de părere că „problema nu trebuie formulată în termeni de cine a fost primul, ci mai curând de cum se repetă aceleaşi probleme şi greşeli statuare, întotdeauna executate în scară monumentală, într-un spirit istorist“. Rumiana Mestrovic formulează câteva acuzaţii la adresa MCC-ului, cealaltă instituţie care a încercat realizarea unui proiect similar: după ce a primit o misivă de la secretarul de stat Virgil Ştefan Niţulescu privind achiziţionarea drepturilor, scrisoare la care a răspuns, nu a mai auzit nimic de la Ministerul Culturii şi era convinsă că Guvernul a renunţat la proiect. Nici Primăria Bucureşti nu a contactat-o. Mai mult, deşi fiul lui Mestrovic a făcut, din anul 2006, numeroase demersuri la ambasada română din Zagreb, căreia i-a trimis documentele necesare vânzării planurilor statuii originale a sculptorului croat, „în ciuda atitudinii lor pasive şi a straniei lipse de interes“, nici de acolo nu a obţinut nici un răspuns. Oroveanu, care a făcut parte din delegaţia trimisă de MCC la Zagreb în 2006 şi a văzut statuia intermediară a lui Carol I realizată de Mestrovic, susţine că, din câte ştie el, statul român a făcut tot ce i-a stat în putere pentru achiziţionarea drepturilor, însă moştenitorii lui Mestrovic nu s-au înţeles între ei. „Am avut chiar o discuţie cu guvernul croat, s-au oferit chiar să plătească ei drepturile pentru statuia lui Carol I, deci nu e o problemă de bani, chit că îi dăm noi, chit că îi dau ei. Însă unii dintre cei patru moştenitori ai sculptorului refuză să vândă drepturile, iar tranzacţia trebuie făcută cu toţi deodată“, a explicat pentru Cotidianul ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu.

Statuia lui Carol I din Piaţa Revoluţiei umbreşte „Ţeapa lui Ghilduş“

Mariana Marin Evenumantul zilei, Marţi, 29 Aprilie 2008

Bucureşteni şi turişti străini imortalizau ieri, în vervă, reprezentarea ecvestră a lui Carol I din Piaţa Revoluţiei din Capitală.

Trecători de toate vârstele se opreau câteva clipe pentru a admira noul şi, pentru unii, familiarul monument.

Ridicată pe un soclu acoperit momentan de placaj, statuia din ipsos, ce aşteaptă să fie turnată în bronz, dacă va întruni acordul cetăţenilor, a stârnit deocamdată polemici şi entuziasm: „Parcă a mai fost şi înainte amplasată aici, nu?“, are un déjà-vu Antoaneta Pelin, 45 de ani. O doamnă mai în vârstă, Eugenia, crede că „monumentul nu trebuia niciodată dat jos“.

Germanii nu ştiu de Carol

Peste o sută de turişti germani pozau ieri, entuziaşti, statuia lui Carol I (fost ofiţer german până la încoronarea sa ca rege al României în 1866). Totuşi, nici unul dintre ei nu a putut spune cine a fost Carol: „Nu ştiu istoria României, îmi pare rău“, s-a scuzat Hildegard Forell, 57 de ani. Turista a adăugat în schimb că, „faţă de monumentul oribil de lângă („Memorialul Renaş- terii“, autor Alexandru Ghilduş - n.r.), statuia este foarte frumoasă şi se potriveşte cu clădirile din zonă“.

De altfel, şi bucureşteanul Victor Ghelase, în vârstă de 40 de ani, crede că readucerea statuii lui Carol I în faţa Palatului Regal este o „excelentă idee“. Despre ce a însemnat Carol I pentru România, Ghelase crede că primul nostru rege „a făcut ca ţara să evolueze cu cel puţin jumătate de secol“. Ideea reamplasării statuii lui Carol în faţa Palatului Regal a apărut în 2006, când s-au împlinit 140 de ani de la încoronarea lui ca principe al României.

CAROL SE ÎNTOARCE

Originalul a fost distrus de comunişti

Operă a sculptorului croat Ivan Mestrovici, statuia lui Carol I a fost inaugurată pe 9 mai 1939 în Piaţa Palatului Regal şi distrusă în 1948 de comunişti. Pentru că urmaşii artistului au cerut Ministerului Culturii, care dorea refacerea statuii, circa patru milioane de euro pentru drepturile de autor, s-a apelat la artistul român Florin Codre. El a primit pentru lucrări peste jumă- tate de million de euro, conform surselor EVZ. Monumentul va fi turnat în bronz imediat ce românii îşi vor da acordul pe site-urile www.pmb.ro sau www.ampt.ro.

Ping-pong cu Carol I

Ping-pong cu Carol I între Primăria Capitalei şi Ministerul Culturii

Cotidianul.02 Mai 2008

Alexandra Olivotto | 3 comentarii

Rating:

0 voturi

Ministerul Culturii consideră că amplasarea machetei lui Florin Codre în Piaţa Revoluţiei este ilegală, iar primăria susţine că nu are nevoie de aprobarea MCC.

Pe 30 aprilie, pe site-ul Ministerului Culturii au fost postate câteva precizări privind amplasarea machetei statuii reprezentându-l pe Carol I în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti. În text se arată că, în absenţa unei documentaţii depuse la Ministerul Culturii şi Cultelor, “intervenţia în zona de protecţie a respectivelor monumente istorice nu este legală”.

Mai mult, “Ministerul Culturii şi Cultelor îşi reafirmă poziţia conform căreia nici o altă lucrare monumentală nu poate fi amplasată în Piaţa Revoluţiei”, în care se află deja “Ţeapa” lui Alexandru Ghilduş, plus o statuie care îl reprezintă pe Iuliu Maniu şi alta consacrată lui Corneliu Coposu.

În schimb, MCC “a comunicat avizul favorabil, cu recomandări, pentru amplasamentul aceluiaşi monument de for public (statuia lui Carol I de Florin Codre - n.r.) în spaţiul verde plantat aflat între Şos.

Publicitate

P.D. Kiseleff şi Bd. Aviatorilor”.

Directorul Departamentului de Monumente din cadrul Primăriei Capitalei, Florin Necula, a declarat pentru cotidianul.ro că pe el nu îl interesează această “gândire defectuoasă a ministerului. De ce e mai legal să pun macheta unde spune ministerul şi nu pe locul istoric al statuii? Am pus-o exact unde a fost pusă statuia în ‘39. Atunci când a fost ea amplasată acolo nu era tot în zona de protecţie a unor monumente? Şi de ce zona de protecţie protejează numai anumiţi sculptori?”, s-a întrebat Necula.

“Există o hotărâre a Consiliului General al Bucureştiului din 2006 pentru reamplasarea statuii pe locul iniţial, pe baza căreia am pus macheta în Piaţa Revoluţiei, şi nu am nevoie de altceva”, a subliniat directorul Departamentului de Monumente din cadrul Primăriei Capitalei, afirmând că Ministerul Culturii a lansat proiectul statuii lui Carol I. Necula a enumerat alte câteva iniţiative pe care MCC nu le-a putut duce la capăt: “Se apropia summitul şi ministerul n-avea bani să termine statuia lui De Gaulle, aşa că primăria a plătit şase miliarde de lei ca să se termine de turnat şi să se amplaseze.

Cu Caragiale au intrat iarăşi în impas, o problemă de cinci sau şase ani, care se mişcă dintr-un birou în altul, şi anul trecut domnul Videanu a semnat 40 de miliarde pentru ca să se toarne şi va fi amplasată probabil peste o lună. Când s-a pus Cuza, nu au fost bani de la minister pentru soclu, şi iar a plătit primăria un miliard de lei. Când intră ministerul într-un impas, nu se mai pune nici o problemă, când vrea primăria să ducă un proiect cap-coadă, nu se poate, din nişte motive pe care le găsesc penibile”, a accentuat Necula.

“N-ajunge o hotărâre de Consiliu, pentru că zona e protejată, iar Legea monumentelor spune că pentru zone protejate e nevoie de avizul Ministerului Culturii, respectiv al Comisiei”, a declarat pentru cotidianul.ro Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii. “De altfel, la solicitarea primăriei, monumentul a primit amplasament în zona Palatului Victoria, unde era înainte monumentul soldatului sovietic. Şi sculptorul Florin Codre a fost de acord”, a adăugat Iorgulescu.

Când i s-a amintit că artistul se exprimase în favoarea amplasării lucrării sale în Piaţa Revoluţiei, ministrul a spus că “el poate că ar dori să fie pus deasupra Ateneului sau deasupra Arcului de Triumf, asta e o altă problemă”. “Subliniez: avizul favorabil pentru amplasarea monumentului în zona Victoria s-a dat la solicitarea sculptorului şi a primăriei, care e beneficiarul sculpturii.

Acum, că nu le mai convine amplasamentul, e problema dânşilor”, a precizat Iorgulescu. Întrebat cu privire la rezultatul consultărilor cu publicul, ministrul Culturii a afirmat: “Până una- alta, dincolo de ce vrea publicul, ştiu ce vor specialiştii. În materie de urbanism şi de monumente de for public, cred că decidenţii ar trebui să fie specialiştii, că dacă e să ne luăm după public...

Consultările de tipul acesta, chiar dacă par a fi utile, nu sunt, din punctul meu de vedere, rezonante cu ce ar avea nevoie Bucureştiul. Primăria este în deficit de legalitate”, a opinat ministrul Culturii, care suspectează data amplasării machetei lui Carol I de încărcătură politică şi de conotaţii electorale.

“Ştiu că există deja o scrisoare semnată de mai mulţi specialişti, e vorba de arhitecţi, urbanişti, artişti, reprezentanţi ai unor instituţii din această zonă, împotriva amplasării statuii în Piaţa Revoluţiei. Nu ştiu când va fi făcută publică, ştiu doar că se strângeau semnături”, a mai precizat Iorgulescu.

Carol I revine în Bucureşti

Carol I revine în Bucureşti

deustche welle

Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift: Statuia lui Carol I, realizată de sculptorul Mestrovic

În faţa fostei clădiri a Fundaţiilor regale din Bucureşti a fost plasată macheta, în mărime naturală, a statuii ecvestre a regelui Carol I.

Este o replica, asemănătoare, a monumentului datorat sculptorului Ivan Meštrović, distrus de comunisti in 1948.

Lucrarea plasată în faţa Bibliotecii Centrale Universitare este opera sculptorului Florin Codre. Este un impresionant monument ecvestru, în stilul Renaşterii, reprezentîndu-l pe regele Carol I cu chipul tratat realist şi uşor de recunoscut chiar de la nivelul străzii.

Silueta seamănă în linii mari cu statuia lui Ivan Meštrović, care fusese tăiată şi topită de comunişti în 1948. Calul lui Florin Codre e însă mai robust şi mai bine împlîntat în soclu, spre deosebire de figura lui Meštrović, care avea în postura sa o graţie nervoasă şi o eleganţă de paradă.

Diferenţa importantă e legată însă de înălţime si de distanţa faţă de clădirea din spate. Statuia lui Mestrovic era instalată pe un soclu de granit roşu înalt de 8 metri şi era mult avansată către axul drumului. Macheta lui Florin Codre e aşezată, în schimb, pe un soclu mult mai scund şi foarte aproape de faţada clădirii Fundaţiilor. Efectul e discutabil. Statuia ar avea poate nevoie de un spaţiu mai larg de respiraţie. Macheta va sta pe locul actual aproximativ o lună, după care, în funcţie de reacţiile provocate, Primăria va decide locul definitiv al amplasării.

Discuţia este de fapt mult mai complicată. Amplasarea unui monument ecvestru de mari dimensiuni ar pretinde o reorganizare a întregului spaţiu. Obeliscul lui Alexandru Ghildus, de exemplu, pe lîngă nepotrivirea stilstică, obturează vizibilitatea statuii atunci cînd vii dinspre strada Academiei. În general, însă, spaţiul acesta din Bucureşti, în întregul său, este complet dezarticulat şi nu am auzit că ar exista vreun proiect mai amplu de reconfigurare.

În sfîrşit, discuţia despre spaţiul arhitectural este cel mai adesea copleşită de alte forţe şi energii. Primarul Adrian Videanu doreşte să lase în urma sa ceva vizibil, care să provoace entuziamsul bucureştenilor. Or, un monument de mari dimensiuni, şi turnat după tiparul lucrurilor frumoase din trecut, ar părea o soluţie de succes.

Horaţiu Pepine

Cu privire la amplasarea unei machete a statuii reprezentându-l pe Carol I, în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti

Data introducerii: 30.04.2008

Cu privire la amplasarea, de către Primăria Generală a Municipiului Bucureşti, a unei machete a statuii reprezentându-l pe Carol I, în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti, Ministerul Culturii şi Cultelor face următoarele precizări:

• În zona în care a fost amplasată macheta se află un număr de şapte monumente istorice, în jurul cărora sunt instituite zone de protecţie;
• Potrivit prevederilor Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice (art. 9, 11, 24, 26 şi 33), orice intervenţie în zona de protecţie a monumentelor istorice trebuie avizată de Ministerul Culturii şi Cultelor, prin Comisia Naţională a Monumentelor Istorice.

Având în vedere că Primăria Generală a Municipiului Bucureşti nu a depus la Ministerul Culturii şi Cultelor nici o documentaţie, prevăzută de lege, privind amplasarea acestei machete în Piaţa Revoluţiei, intervenţia în zona de protecţie a respectivelor monumente istorice nu este legală. Trebuie menţionat faptul că prevederile în cauză se aplică şi în cazul amplasării unor construcţii temporare.

Pe de altă parte, prin adresa nr. 1683/VN/28.02.2007, Ministerul Culturii şi Cultelor a transmis Avizul nefavorabil al Comisiei Naţionale a Monumentelor de For Public, privind amplasarea „Statuii ecvestre a Regelui Carol I” în Piaţa Revoluţiei, iar prin adresa nr. 1124/VN/21.02.2008 s-a comunicat avizul favorabil, cu recomandări, pentru amplasamentul aceluiaşi monument de for public în spaţiul verde plantat aflat între Şos. P.D. Kiseleff şi Bd. Aviatorilor.

Ministerul Culturii şi Cultelor îşi reafirmă poziţia conform căreia nici o altă lucrare monumentală nu poate fi amplasată în Piaţa Revoluţiei, decât în legătură cu reconfigurarea acestui spaţiu, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, atât în ceea ce priveşte legislaţia din domeniul protejării monumentelor istorice, cât şi pe cea referitoare la monumentele de for public.

Faţă de această situaţie, Ministerul Culturii şi Cultelor a atenţionat, direct, printr-o notificare adresată Primarului General al Municipiului Bucureşti, asupra necesităţii respectării cadrului legal.

KKKessler

Carol calare pe Mihai (Nebunul) (ERWIN KESSLER )
revista 22

Re-pre-post-

Romania recupereaza dand inapoi. In anumite domenii acest lucru este salutar. In altele este insanitate. Retrocedarea proprietatilor imobiliare este nu doar o masura reparatorie, morala, ci si o afacere ce impulsioneaza economia. Uneori, retrocedarile acestea se bazeaza pe documente false, contrafacute. E salbatic, dar normal pentru capitalismul de jaf ce se apropie, totusi, de incheierea ciclului sau istoric la noi. E un ciclu al avantului. Conteaza insa foarte mult cati pasi te dai inapoi pentru a-ti lua avant. Si pe ce teren faci acesti pasi. Te paste primejdia de a te da atat de inapoi, pe un teren mlastinos, incat saltul sa te arunce cu un pas indaratul locului in care te aflai initial. Acest lucru este valabil mai ales in domeniul retrocedarilor extraeconomice. Retro-cedarea proprietatilor culturale, a "proprietatilor" intelectuale ale mentalului colectiv poate sa insemne mai mult decat o simpla moda retro, sentimental-spiritualista si baroca, asa cum a fost resurectia discursului eliadesc-cioranian, romanist si ortodoxist, in anii ‘90. Retrocedarile imobiliare veroase duc la aparitia unor blocuri agresive de beton si sticla. Retro-cedarile intelectuale ale proprietatilor mentalului public duc la aparitia unor blocuri regresive de text si imagine. Duc la paseism, nombrilism, defetism, la un scepticism lucrativ pentru cel care-l debiteaza, dar distructiv, dezangajant pentru cei ce-l recepteaza si il internalizeaza. Duc la promovarea unei culturi pretentioase, a unei intelectualitati de duh si sfada - localista, refractara, resentimentara, narcisista si autista, ale carei valori sunt plasate exclusiv in trecutul bun si autentic, opus prezentului rau si alienat. O recenta retro-cedare de acest fel este instalarea machetei (in marime reala) a statuii ecvestre a Regelui Carol I, in fata Palatului Regal (actualmente Muzeul National de Arta al Romaniei) si cu spatele la Fundatia Universitara Carol I(actualmente Biblioteca Centrala Universitara). Autorul statuii esteFlorin Codre, sculptor etc. Statuia sa este talata, in mare, pe amplasamentul si inin care, din 1939 pana in 1948, s-aaflat statuia ecvestra de bronz a Regelui Carol I, realizata de sculptorul croat Ivan Mešć, in urma unei comenzi primite de la Carol al II-lea. Statuia lui Florin Codre este o pastisa stinsa dupa statuia lui Mešć, care, topita de comunisti pentru a produce statuia lui Lenin, nu mai poate fi reprodusa la ora actuala dupa modelul, redus la scara, aflat in proprietatea mostenitorilor sculptorului croat, ce pretind o suma de ordinul milioanelor de dolari pentru o operatie de altfel discutabila ca legitimitate. Conteaza mai putin faptul ca macheta actuala ar fi trebuit plasata, conform avizului MCC, in Piata Victoriei si conteaza chiar si mai putin faptul ca macheta de fata ar trebui plebiscitata, printr-un simulacru de consultare populara, de locuitorii orasului, comica acoperire a unei politici a faptului implinit ce a dus la aparitia, printre atatea altele, a sindromului bordura si asfaltulsau a mamaligii de bronz din varful tepei de marmura ce se ia la intrecere, la doar cativa metri, cu statuia lui Carol I. Mai importanta decat aceste detalii de culise, ce fac deliciile scenaritei culturale locale, este insa problema de fond - ce vom face cu aceasta statuie? Ce ne (re)da ea noua, acum? Cum se plaseaza ea vizual, artistic, arhitectonic, dar mai ales istoric si cultural in mentalul actual?

Caromelatta

Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie inteles locul si rolul statuii ecvestre originale a lui Carol I, aceea a lui Mešć, intrucat statuia actuala este doar o Kagemushaa aceleia, un surogat, retro-cedare. Surpriza apare chiar de aici.Statuia comandata lui Mešća multumit comanditarul, pe Carol al II-lea, pentru ca era statuia lui, a lui Carol al II-lea. Caracterul ei supra-monumental, vag faraonic (numai soclul avea 8 metri inaltime), reflecta ambitiile grandioase, dictatoriale, ale unui monarh ce pierduse nu doar masura propriei persoane, ci si masura tarii sale, cuprins de visuri de marire XXL, in conditiile in care tara era amenintata sa treaca de la masura M la S, cum urma sa se intample la mai putin de un an de la dezvelirea statuii, prin rapturile teritoriale cunoscute. Statuia il reprezinta mult mai mult pe Carol al II-lea decat pe Carol I si pentru ca acesta din urma, o alteta frugala, om cumpatat si modern, a preluat tronul Romaniei ca pe un birou, ca pe o sarcina dusa la bun sfarsit (pana si prin moarte), de primul functionar al tarii. Poate la fel de mare la sfat, dar nu cu mult mai inalt la stat decat Stefan cel Mare, Carol I nu stralucea la capitolul maretie pompoasa - coroana Romaniei a faurit-o din teava de otel a unui tun capturat de la turci in Razboiul de Independenta. Si nu era un tun de calibru mare. Bun soldat si diplomat, el ar fi fost stanjenit de un monument al nemasurii, cum era statuia lui Mešć. Carol I, spre deosebire de egotistul si arogantul Carol al II-lea, era un om mai din popor (dar, din fericire pentru poporul roman, era dintr-un alt popor). Nu maretia il atragea, ci pitorescul - marturie sta si acum Castelul Peles, o bomboniera garnisita cu fantasme romantioase, si nu cu aspiratii grandioase (precum, de pilda, Casa Poporului, care o depaseste intru kitsch, caci paranoia surmonteaza idilicul tocmai pe versantul grandorii). Statuia ecvestra comandata de Carol al II-lea era potrivita mai degraba unui condottiere , precum Gatamelatta lui Donatello de la Padova (dupa care este si calchiata), pentru a satisface gustul de aventurier al lui Carol al II-lea, si nu amintirea lui Carol I, cel care si-a educat colaboratorii in spiritul datoriei cotidiene, dandu-le cadou ceasuri desteptatoare, si nu bastoane de maresal. Mai mult, proslavirea monarhiei romane prin hiperbolizarea apoteotica a fondatorului ei, ecou clar al mitologiei romaniste curente in acea vreme, a fost incredintata, deloc intamplator, lui Mešć, la randul sau apostol artistic al unui mitologism national, panslavist, care rezona profund, prin simbolismul politic, cu proiectiile si fanteziile arcadiene ale Frontului Renasterii Nationale, fictiunea de partid populist, unic, de care se folosea Carol al II-lea pentru a de-legitima partidele istorice si pentru a fonda un stat corporatist, nationalist, pe valori opuse democratiei parlamentare pluripartite. Parfumul de basm popular dublu rafinat politic emana cu pregnanta din statuia lui Mešć. In ciuda modelului ecvestru renascentist, in ea rezonau inca notele secesioniste, dulceag-simboliste, sesizabile indeosebi in silueta liric stilizata a calului, ce cobora parca dintr-o poveste din vechime, asa cum erau acestea ilustrate, cu linii si volute ornamentale, fanteziste, pentru a sugera timpurile de odinioara si legitimitatea istorica legendara ("de poveste") a monarhiei. Pentru vremea ei, statuia lui era un manifest politic. Ea facea parte dintr-un program ideologic, se incadra intr-un discurs ce se adresa in chip semnificativ publicului, acelui public de atunci.

Becal ecvestru

Intrebarea este: cui se adreseaza acum sosia Codre a statuii lui Carol I? Ce spune ea? Din pacate, ca mai toate productiile monumentale de acum, nici aceasta sculptura nu spune nimic, nimanui. Este o pura piesa de mobilier urban, ca o toaleta publica mobila (care are, cel putin, o utilitate practica). Ca obiect simbolic, asa cum ar trebui sa fie orice monument, statuia in cauza, desi enorma, este perfect inerta, neutra, o gonflabila in bronz. Evident, ea are un anume sens politic - asa cum teapa lui Ghildus a fost implantata la un capat de mandat de stanga drept semn de aducere aminte a unei guvernari din care nimeni nu a scapat pedepsit, asa si ecvestra lui Codre bate saua la sfarsitul unui mandat de primar de dreapta, ca sa priceapa magarul ca acesta poate sa ridice si bronzuri, nu doar sa infunde borduri. Numai ca de la aceste practici derizorii (simple pompe de bani, toate), care doar periferic pot fi numite politice, pana la un angajament politic real (fie el si eronat), care sa spuna cu adevarat ceva publicului, este o distanta astronomica. Precum toate monumentele de acum, si acesta pacatuieste nu doar prin lipsa de idei si prin mediocritate artistica, ci mai ales prin aceea ca face doar act de prezenta, eludandu-l pe acela de a semnifica. Nu are nicio "obligatie" morala si ideatica, cu exceptia aceleia contractuale, de a fi executat. Propunand un cal mai robust decat cel al lui Meštrović, Codre aduce grupul ecvestru mai aproape de sursa, de Gatamelatta lui Donatello, stergand astfel lustrul secesionist de pe modelul renascentist. Numai ca in acest fel statuia isi pierde orice particularitate stilistica, orice urma de individualitate, devenind a n-a pastisa pasabila, rezonabila, a unui fictiv monument renascentist care ar putea fi plasat oriunde in aceasta lume, de la Murmansk la Auckland. Incapabila sa caracterizeze intr-un chip memorabil, specific si intrinsec Romania, Bucurestiul sau pe Carol I, statuia iroseste si aerul poetico-politic de figura coborata din povestea istoriei nationale a originalului, evitand orice miza ideologica, pentru a deveni o poza dintr-un muzeu al figurilor de ceara, turnata insa in bronz. In mult bronz, caci Codre propune, la un cal mai ferm, si un Carol mai masiv. Rezulta o galca de eroism umflat, care te face sa simti mai degraba cantitatea metalica a lucrarii decat calitatea ei sculpturala. In loc sa fie o restituire a statuii initiale, acest bronz fara miza este o mistificare, pentru ca demistifica originalul pana la pierderea oricarei urme a sensului. Se va spune ca de sensuri precum acelea politice, ale statuii lui Meštrović, nici nu (mai) avem nevoie. Ele s-au dus si este mai bine sa le uitam si sa acceptam ca acest mobilier public de bronz de acum, inofensiv, este mai potrivit unui spatiu urban actual. Exista insa doua mari probleme aici. Una este teoretica - ce viitor si rost are un for public care inceteaza sa mai fie for, loc al unei dezbateri, al unei implicari civice, fie ea pur vizuala? Mobilata cu monumente neproblematice, incapabile sa solicite publicul in vreun fel, piata devine un simplu loc de trecere, un gang mai larg de care te debarasezi parcurgandu-l, fara ganduri, fara vreo experienta aparte. E un loc in care exista un obiect mare, monumentul, pe care il ocolesti, de regula cu automobilul. Incetand sa provoace o dezbatere, o reactie (fie ea doar interioara), asa-zisul for public devine o conventie valida, dar vida, iar citadinismul devine urbanism de planseta. Cealalta problema este mult mai practica, chiar daca la fel de fara iesire ca si prima - cum e cu putinta sa coexiste intr-un spatiu relativ restrans, in aceeasi piata, un numar de patru monumente si ansambluri monumentale distincte, care se calca deja pe vazaturi, carora acum li se va adauga si acesta? Ajunsa tomberon de monumente, piata nu va fi doar refractara coagularii unei minime identitati publice, civice, ci se va sufoca in cacofonia generala. Atata vreme cat, cel putin, teapa lui Ghildus nu va fi indepartata de acolo, este ridicol orice plan de mobilare a pietei. Pe de alta parte, chiar daca statuia lui Codre ocupa cam acelasi amplasament cu aceea a lui Meštrović (mai putin inaltimea), la ora actuala ea sta fata-n fata cu o alta amenajare a Curtii de Onoare a Palatului Regal decat aceea din anii 40. Intre Carol I si Sala Tronului din Palatul Regal se interpune acum o ampla galerie in aer liber, populata cu vreo duzina de... statui de bronz, unele dintre ele de certa valoare. Densitatea uluitoare de sculpturi din zona Pietei Palatului contrasteaza, prin inflatie, cu restul Bucurestiului, care chiar este sarac in monumente. Mai mult, in dispunerea actuala, privit frontal din Curtea de Onoare a Palatului Regal, monumentul ecvestru al lui Carol I este practic obturat de o opera mult mai importanta decat statuia lui Codre, Mihai Nebunul, remarcabilul bronz al lui Ionescu-Valbudea. Vazut in perspectiva, pe axa, din Curtea de Onoare a fostului Palat Regal, Carol I pare sa-l calareasca pe deselate pe agitatul Mihai Nebunul, iar nu pe placidul bidiviu de bronz dintre picioarele-i raschirate. Prin inevitabila suprapunere perspectivala, dar mai ales prin tensiunea dramatica a personajului si prin calitatea plastica a realizarii, sculptura lui Ionescu-Valbudea lasa cu mult in urma ternul decoct renascentist al lui Codre, cum fac de altfel si celelalte statui, semnate de Fritz Storck sau de Ioan Georgescu. Prezenta acestor sculpturi in acel loc va demasca mereu tentativa atat de transparenta a comanditarilor si a autorului prezentului Carol I, care, bazandu-se pe indiferenta estetica a publicului, spera ca, in doi-trei ani de la instalarea ei, aceasta imitatie de statuie istorica sa treaca drept ceea ce nu este, drept o autentica, veche statuie istorica. Mihai Nebunul si celelalte statui veritabil "istorice" vor arata mereu cu degetul catre compozitia greoaie si catre suprafata neingrijita, inutil "expresiva", rugoasa, nepolizata, a bronzului recent, denuntandu-l ca uzurpator - un Carol pe cal din vreme de Becali.