revista 22
Re-pre-post-
Romania recupereaza dand inapoi. In anumite domenii acest lucru este salutar. In altele este insanitate. Retrocedarea proprietatilor imobiliare este nu doar o masura reparatorie, morala, ci si o afacere ce impulsioneaza economia. Uneori, retrocedarile acestea se bazeaza pe documente false, contrafacute. E salbatic, dar normal pentru capitalismul de jaf ce se apropie, totusi, de incheierea ciclului sau istoric la noi. E un ciclu al avantului. Conteaza insa foarte mult cati pasi te dai inapoi pentru a-ti lua avant. Si pe ce teren faci acesti pasi. Te paste primejdia de a te da atat de inapoi, pe un teren mlastinos, incat saltul sa te arunce cu un pas indaratul locului in care te aflai initial. Acest lucru este valabil mai ales in domeniul retrocedarilor extraeconomice. Retro-cedarea proprietatilor culturale, a "proprietatilor" intelectuale ale mentalului colectiv poate sa insemne mai mult decat o simpla moda retro, sentimental-spiritualista si baroca, asa cum a fost resurectia discursului eliadesc-cioranian, romanist si ortodoxist, in anii ‘90. Retrocedarile imobiliare veroase duc la aparitia unor blocuri agresive de beton si sticla. Retro-cedarile intelectuale ale proprietatilor mentalului public duc la aparitia unor blocuri regresive de text si imagine. Duc la paseism, nombrilism, defetism, la un scepticism lucrativ pentru cel care-l debiteaza, dar distructiv, dezangajant pentru cei ce-l recepteaza si il internalizeaza. Duc la promovarea unei culturi pretentioase, a unei intelectualitati de duh si sfada - localista, refractara, resentimentara, narcisista si autista, ale carei valori sunt plasate exclusiv in trecutul bun si autentic, opus prezentului rau si alienat. O recenta retro-cedare de acest fel este instalarea machetei (in marime reala) a statuii ecvestre a Regelui Carol I, in fata Palatului Regal (actualmente Muzeul National de Arta al Romaniei) si cu spatele la Fundatia Universitara Carol I(actualmente Biblioteca Centrala Universitara). Autorul statuii esteFlorin Codre, sculptor etc. Statuia sa este talata, in mare, pe amplasamentul si inin care, din 1939 pana in 1948, s-aaflat statuia ecvestra de bronz a Regelui Carol I, realizata de sculptorul croat Ivan Mešć, in urma unei comenzi primite de la Carol al II-lea. Statuia lui Florin Codre este o pastisa stinsa dupa statuia lui Mešć, care, topita de comunisti pentru a produce statuia lui Lenin, nu mai poate fi reprodusa la ora actuala dupa modelul, redus la scara, aflat in proprietatea mostenitorilor sculptorului croat, ce pretind o suma de ordinul milioanelor de dolari pentru o operatie de altfel discutabila ca legitimitate. Conteaza mai putin faptul ca macheta actuala ar fi trebuit plasata, conform avizului MCC, in Piata Victoriei si conteaza chiar si mai putin faptul ca macheta de fata ar trebui plebiscitata, printr-un simulacru de consultare populara, de locuitorii orasului, comica acoperire a unei politici a faptului implinit ce a dus la aparitia, printre atatea altele, a sindromului bordura si asfaltulsau a mamaligii de bronz din varful tepei de marmura ce se ia la intrecere, la doar cativa metri, cu statuia lui Carol I. Mai importanta decat aceste detalii de culise, ce fac deliciile scenaritei culturale locale, este insa problema de fond - ce vom face cu aceasta statuie? Ce ne (re)da ea noua, acum? Cum se plaseaza ea vizual, artistic, arhitectonic, dar mai ales istoric si cultural in mentalul actual?
Caromelatta
Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie inteles locul si rolul statuii ecvestre originale a lui Carol I, aceea a lui Mešć, intrucat statuia actuala este doar o Kagemushaa aceleia, un surogat, retro-cedare. Surpriza apare chiar de aici.Statuia comandata lui Mešća multumit comanditarul, pe Carol al II-lea, pentru ca era statuia lui, a lui Carol al II-lea. Caracterul ei supra-monumental, vag faraonic (numai soclul avea 8 metri inaltime), reflecta ambitiile grandioase, dictatoriale, ale unui monarh ce pierduse nu doar masura propriei persoane, ci si masura tarii sale, cuprins de visuri de marire XXL, in conditiile in care tara era amenintata sa treaca de la masura M la S, cum urma sa se intample la mai putin de un an de la dezvelirea statuii, prin rapturile teritoriale cunoscute. Statuia il reprezinta mult mai mult pe Carol al II-lea decat pe Carol I si pentru ca acesta din urma, o alteta frugala, om cumpatat si modern, a preluat tronul Romaniei ca pe un birou, ca pe o sarcina dusa la bun sfarsit (pana si prin moarte), de primul functionar al tarii. Poate la fel de mare la sfat, dar nu cu mult mai inalt la stat decat Stefan cel Mare, Carol I nu stralucea la capitolul maretie pompoasa - coroana Romaniei a faurit-o din teava de otel a unui tun capturat de la turci in Razboiul de Independenta. Si nu era un tun de calibru mare. Bun soldat si diplomat, el ar fi fost stanjenit de un monument al nemasurii, cum era statuia lui Mešć. Carol I, spre deosebire de egotistul si arogantul Carol al II-lea, era un om mai din popor (dar, din fericire pentru poporul roman, era dintr-un alt popor). Nu maretia il atragea, ci pitorescul - marturie sta si acum Castelul Peles, o bomboniera garnisita cu fantasme romantioase, si nu cu aspiratii grandioase (precum, de pilda, Casa Poporului, care o depaseste intru kitsch, caci paranoia surmonteaza idilicul tocmai pe versantul grandorii). Statuia ecvestra comandata de Carol al II-lea era potrivita mai degraba unui condottiere , precum Gatamelatta lui Donatello de la Padova (dupa care este si calchiata), pentru a satisface gustul de aventurier al lui Carol al II-lea, si nu amintirea lui Carol I, cel care si-a educat colaboratorii in spiritul datoriei cotidiene, dandu-le cadou ceasuri desteptatoare, si nu bastoane de maresal. Mai mult, proslavirea monarhiei romane prin hiperbolizarea apoteotica a fondatorului ei, ecou clar al mitologiei romaniste curente in acea vreme, a fost incredintata, deloc intamplator, lui Mešć, la randul sau apostol artistic al unui mitologism national, panslavist, care rezona profund, prin simbolismul politic, cu proiectiile si fanteziile arcadiene ale Frontului Renasterii Nationale, fictiunea de partid populist, unic, de care se folosea Carol al II-lea pentru a de-legitima partidele istorice si pentru a fonda un stat corporatist, nationalist, pe valori opuse democratiei parlamentare pluripartite. Parfumul de basm popular dublu rafinat politic emana cu pregnanta din statuia lui Mešć. In ciuda modelului ecvestru renascentist, in ea rezonau inca notele secesioniste, dulceag-simboliste, sesizabile indeosebi in silueta liric stilizata a calului, ce cobora parca dintr-o poveste din vechime, asa cum erau acestea ilustrate, cu linii si volute ornamentale, fanteziste, pentru a sugera timpurile de odinioara si legitimitatea istorica legendara ("de poveste") a monarhiei. Pentru vremea ei, statuia lui era un manifest politic. Ea facea parte dintr-un program ideologic, se incadra intr-un discurs ce se adresa in chip semnificativ publicului, acelui public de atunci.
Becal ecvestru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu